Un titlu cat se poate de semnificativ pt ceea ce mi s-a intamplat acum 2 saptamani, un lucru care m-a marcat adanc. In sensul ca in noaptea din 25-26 apr, cam pe la ora 3, eram acasa, dormeam linistiti cand am auzit-o pe bunica-mea care sta in aceeasi curte cu noi strigand: "Treziti-va ca arde casa!!!" La inceput am crezut ca zisez, dar am vazut ca se trezeste mami si iese afara, si mi-am dat seama ca nu-i de gluma. Am deschis geamul de la camera sa vad ce se intampla, si in spatele casei, din panoul de siguranta ieseau scantei si iarba de dedesubpt ardea. Din cauza ca instalatia electrica era mai veche, facuse un scurtcircuit, iar de aici pornise focul. A sunat mami la pompieri, au venit si vecinii, iar pana au ajuns pompierii am reusit sa tragem deoparte mobila si covorul, sa adunam actele din camera cu pricina, deoarece focul ajungea inauntru. Timp de vreo jumatate de ora s-au chinuit pompierii sa stinga focul cu extinctoarele, dar nu reuseau, asteptand ca cei de la compania electrica sa opreasca furnizarea energiei electrice, ca sa poata stinge focul cu apa. Dupa ce s-a luat curentul au reusit sa stinga focul destul de repede. Si pana la urma n-au fost prea mari pagubele, doar camera cu pricina fiind avariata. In fine, asta n-are nimic ca se repara. Ceea ce m-a marcat pe mine a fost sperietura pe care am tras-o. Totusi, ii multumesc lui Dumnezeu ca a fost asa cum a fost. Am avut noroc ca a iesit un vecin afara, a vazut focul si a auzit zgomotele de la scantei, si ne-a trezit. Ca daca nu vedea dansul,....nu se stie ce se putea intampla. Asa ca eu is bucuroasa ca nu am patit noi nimic, si am scapat intregi, cu toate ca atunci cand o sa vad partea aceea a casei, chiar si reparata, o sa-mi amintesc flacarile acelea.....
